sâmbătă, 27 martie 2010

i am humanity's broken heart!


sunt o cutie rece si albastra e curma albul murdar .. sunt mai mult decat un circuit de neuroni imbacsiti .. sunt respiratia greoaie si ragusita. nu mai musteste demult ce'i drept. vorba aia, pute pute da'i caldut .. s'atunci de ce sa mai risipesc energie in materie?! in fond si la urma urmei orice stea are doua planete .. stii ca is acolo chiar daca nu le vezi .. le simti miscarea de rotatie in firisoarele de pe sira spinarii .. mirific loc! cand e amagit intr'un anume fel, incepe sa respire, sa pulseze ca un fel de inima mai mica.. de aceea inima mea e atat de incapatoare; e un pent-house cu 4 camere, baie, bucatarie si suflet prelungite pe sub piele pana la baza coloanei .. doar ca el are nevoie de spatiu, de intimitate cum ar veni .. traeiste putin cate putin in toate colturile. face bai lungi si fierbinti si mai nou bea cafea cu lapte .. eu gatesc, el ma inspira .. Vecini nu avem, decat un pseuo-intelectual .. locuieste la mansarda si uneori gandeste prea mult si vorbeste prea tare .. insa de cele mai multe ori e, poate, prea liniste .. noua asa ne place.
intim si imbacsit.
si toate astea pentru ca ii place pielea alba si translucida .. ii place felul in care respira la incheieturi si se unduieste in asternuturi. petrece uneori zile in sir asteptand sa cada lumina cumva din dreapta peste umar .. atunci ma deseneaza cu degetul, mereu la fel, mereu in aceleasi culori, mereu frenetic. difera doar proiectia de fundal, cu soare sau cu nori. vant nu e niciodata. ma iubeste prea mult ca sa riste sa racesc. iar daca totusi se intampla sa ma usture putin in gat, ma trateaza singur .. mie nu mai imi place sa beau ceai, de aceea am hotarat sa renuntam de tot la umezeala

you've just nailed the butterfly!
e atunci cand ma decolorez si devin umbra. e partea in care respiratia ta minte. e ca si cum fluturii nu mai au stomac.
si daca as vrea sa plec, n'ai putea sa ma opresti, si daca as vrea sa raman n'ar mai fi la fel, si daca ma iubesti, de ce nu m'ai iubit doar pe mine ?!
intr'adevar nu e vina ta ca oamenii au cate doua maini, e vina ta doar ca ai maini in care la randul tau tii alte maini .. si mainile alea imi sfasie mie carnea .. momentan.

de fiecare data cand Pupsi fumeaza, o rafala umeda de vant ii smulge bucatele de jar si le urca inapoi acolo sus, sus, sus de tot, iar ei .. ei nu au cum sa stie nimic. ei oricum nu observa niciodata nimic. Au fost odata patru pereti ingusti si intunecosi . Intr'o alta zi au aparut 2 maini inclestate in zid. rand pe rand s'au alipit picioare, mate si intelect, dar totusi nu era suficient. Alta'data a mai venit un suflet .. Era prea mult deja ..

Niciun comentariu: