nati: cage, i'm horny

ai patit sa'ti tremure mana cand te incearca abisul? sa simti fiori in fiecare neuron ce se prabuseste?!
sa te doara prezenta mai mult decat absenta in sine .. iar tu si dictoane care se zvarcolesc in rana, chiar daca au incetat sa mai sangereze .. e prea adanc sau doar zgarie?
(..iar daca zgarie prefer sa rup din mine, sa arunc tot in colturi ca sa nu mai existe stimuli interni ..)

*
I am very happy
So please hit me
I am very happy
So please hurt me
*

simti doar ca sa constientizezi cum fiecare nerv de sub piele o ia razna si se arunca cu capul inainte in trecut .. sa reconstituie luni de albastru nu compenseaza ..
ca da! ca tu esti acolo sa'mi amintesti in fiecare moment ca de fapt problema e a mea, ca tu n'ai vrut niciodata pentru ca nu erai in stare sa primesti, pentru ca te cacai pe tine de frica ca nu cumva intr'o zi sa'ti smulg inima din piept si s'o ascund in ceva crasma in care oamenii is prea fericiti in sticla lor ca sa observe detalii .. pentru ca totul s'a intamplat pe tavan!
e nevoie de mai mult, nu doar de maculatura pentru vis.

stim.. n'ajunge! nu te'ai gandit niciodata ca fara un consens, in prealabil, n'am ce sa fac cu ea?! as putea s'o arunc intr'un fund de buzunar s'apoi sa ma prefac ca uit cum si de ce palpita ea acolo ..

*
show .. anyhow ..

si daca dorm, cine o sa'mi aduca luna?!

fly high, fly low ..
oricat de mult as incerca, cea mai inteligenta, complexa, impreionanta fraza pe care reusesc s'o scuip inspre exterior e : ' aaaaaaaa .. wow!'
e ca si cum toti restu muritorilor de rand s'au hotarat si s'au prins de manute, si s'au prins de manute, si s'au .. oh, Teodoro! ce faci iar?! respira adanc si apasa butonul de pauza .. hormonii, feromonii, hemoglobinele alea clocaie degeaba .. acum utilizam, concret si coerent, limba romana .. fara spurcaciuni, ca te citesc parinti!

deeeeci ..
muritorii s'au prins de manute, s'au aliniat 2 cate 2, ca la gradinita si asteapta febril sa'ti atinga geniul creator cu degetul (stabilim mai incolo care deget) uite! au si bannere .. lumea te cere, lumea te vrea! si tu?! adevarata-zana-a-lenei-si-introspectiilor-psihologice, ce faci?! acu ti'ai gasit sa te destrami in molecule si sa plutesti agale inspre Renastere?

promiti solemn sa nu'ti faci chip cioplit si sa nu te inchini altor zeitati in afara de mine, care sun Doamna si dumnezeul tau?!
chiar daca politeismul se mai poarta doar daca incape intr'o 'posheta roz si fluffy', imi fondez afirmatiile pe cultul adeptilor mai vechi si cu neuroni functionali in prealabil .. n'ai tu de unde sa stii ca si simpla prezenta a zanei e prin ea insasi o minune?!

*

all right everybody .. you are welcome in my mind, unless you sit in my chair, touch my food or are married to me!

sort of summertime ..

Cum poti înghesui neîncaputul în 2 atrii si 2 ventricule? Patru camarute înglobate într-o constanta, palpitând sânge si durere .. Se numeste EU si si-a facut loc de veci alaturi de mine. Doua entitati distincte, lipsite de comun, ascunse sub aceeasi masca din carne uda si, cel putin pentru moment, vie. Sunt locul starilor mele; sunt un simplu recipient sub presiune în care se desfasoara un întreg ritual, întotdeauna rece si arbitrar, precum teama de a-mi sonda propriul abis; sunt o întreaga lume încremenita, încrustata într-un moment de geniala expansiune, însa golita de viata; în schimb EU… EU e întregul episod al unui surâs; e coapsa senzuala a noptii la care pâna si Soarele priveste nauc (ar fi întins mâinile s-o cuprinda si sa-i sarute talpile).„Picatura sunt EU… si am fost în tine întotdeauna…”… am simtit un întreg funerariu în interior… „N-ai asadar nici o speranta si traiesti cu gândul ca vei muri cu totul?” Timpul ma priveste cu neputinta cum ma înec analizându-I soaptele… În toiul îndoielilor mele am nevoie doar de un strop de absolut, de o crâmpeie de dumnezeu… „Cu ce drept? Oare ai suferit pentru cunoastere?” îmi reprosau adierile straine si mult prea ocupate pentru lumea însorita si între ele o fila alb-galbuie de hârtie ieftina ce se zbatea ca aripa unei pasari bolnave pe care scriau cuvinte ruginite din slove vechi. Am întors clipa pe toate partile…Pe EU o cunosc înca din ultimele 2 vieti; ne plimbam desculte pe aleile fierbinti…„Esti blonda! Nu esti decât o gaura neagra ce pastreaza amintirile prea multor trecatori. Când intra în tine trebuie sa împingi, sa te strivesti, ca poate, poate, o sa mai fie pentru câteva secunde o pana de curent în creier. Fumezi, desi asta îti face rau la stomac. Constati cu stupoare ca „perforatia” ti s-a largit îngrozitor. Pâna acasa o sa dispari, satisfacuta ce-i drept, în propria-ti gaura. si o sa ramâna doar pielea ridata a cerului, împovarata de picaturile de atomi, molecule si diptere. Ai 2 mâini dar daca, într-o zi îmbujorata de vara, ar veni El, înconjurat de sclipiri de ciocolata ieftina si ti-ar spune „Stii draga, nu crezi ca ai nevoie de o schimbare de look?” nu te-ai poticni…Nu ai sta sa cugeti când va smulge farâme din tine si le va îndesa în rectul Universului. De ce al Universului? Pentru ca al tau e mult prea plin deja…”Neputinta s-a concretizat…

Tot ce e al meu îti apartine… Ia-l! Îneaca-te în El…

Si am mai taiat un U de pe sticla…

nu'mi trebe titlu .. ce sa fac cu el?!

Cand eram mai mica, m-au rapit extraterestrii... Pe cuvant de cercetas! Insa daca ti-as spune ce s-a intamplat, va trebui sa te omor dupa...

Insa asta e alta poveste...

Acum discutam despre vocea aia care tot apare... E verde, miroase a uitare si isi schimba forma de fiecare data cand ma scobesc in nas. Am spus "Te rog!" si s-a apropiat, insa m-a rugat sa ma intorc cu spatele; spunea ca o sa ma indragostesc daca o vad. Saraca, nu stia ca, in lipsa de altceva mai bun, ma iubesc pe mine.

Am invitat'o la o cafea...

S-a intors dupa 5 minute cu un pachet de tigari in mana. Am plecat, eu in fata, ea in spate, tusind amar.

Intre noi aer, cat sa respir, si bucati de spatiu in care sa incapa nimicurile care ne faceau fericite..

Nu am avut niciodata relatii intime cu o femeie; m-as fi simtit furata! Le incaleci ce-i drept, dar ele iti infuleca vintrele cu gura lor mare si paroasa si, dupa cate am auzit, tot ele castiga din acest schimb.

Oglinzile si imperecherea sunt oribile deoarece multiplica numarul oamenilor; toti aceia pluteau intr-o apa neagra si grea ale carei valuri clatinau carnurile lor moi, le ridicau bratele, le miscau degetele si se jucau putin cu buzele lor.

Un om... si iata cum stau in ungherul meu, un ghem de zdrente si zgarciuri, pe a carui minte sau inima nu ar paria nimeni, pentru ca mie nu mai are ce sa mi se ia.

Cei ce nu imi inteleg nebunia nu pot sa ma ajute; nici eu pe ei. Zambesc politicos, dar niciodata sincer.

Unde este sa ma vada? Vad voci, aud culori, miros forme, gust sunete, vreau sa simt ca ce simt se simte.

Ne intalnim diseara in gradina fluturasului suparat.

-... m-am visat sub copac aseara, alaturi de tine.

- Ce faceam sub copac?

- Eh, si tu acum...

- De fapt intrebarea e alta : copacul ce facea?

- Pui intrebari indecente... Noi mancam, copacul fosnea din frunze.

- Si ce s-a discutat sub copac?
- De toate... de la istoria artei, pana la culoarea ochilor tai.

- Ma lasi sa te iubesc?

- ...

- Daca sunt lasat, iubesc... Daca nu, tot iubesc, ca sunt mic si al dracu' !

- Am fugit ... te gasesc diseara la locul nostru?

- Da...Ma intorc cu gandul de miezul noptii.

- Te astept... eu si sufletul.