monolog pentru dragul meu blog ..

Trage-ţi pământ peste cap şi mori... sau mai bine scoate şi tu o nespălată în oraş, decide că ţi-ai găsit jumătatea, că te vei însura şi vei avea doi fii ş-o fiică. Ştiu chiar şi cum îi cheamă.

Tu vei înţelege că ţi-e bine. Că este primăvară şi că dă colţul „ierbii”. Că eşti iubit de un hyperlink şi că il iubeşti. Vei fi gelos, vei arde de pasiune, îţi vei muşca buzele în semn de gelozie iar el .. el va avea conexiune limitata. Atunci vei deveni părintele tiran care te-a timorat toată viaţa. Vei începe să-ţi pedepseşti copiii, la fel cum şi tac’tu te pedepsea pe tine şi ei vor începe la rândul lor să te urască. Şi atunci tu o să te enervezi şi mai rău. O să îi baţi, o să suferi pentru că eşti nevoit să-i baţi şi pe ei o să-i doară în buzunar de tine. Şi într-o noapte, în somn, o să te opărească. Şi o să mori. Şi o să ajungi în iad. Şi ştii de ce? Pentru că ai vrut să-ţi redreseazi viaţa socială înainte să-ţi faca caracterele mătreaţă şi să începi să cheleşti...

Nu vei fi înţeles. vei fi dojenit. îţi va creşte tensiunea.vei zăcea pe canapea cu o pastilă de nitroglicerină sub copertă. dar pân-atunci mai ai timp de o votca.. măcar una..

M-am răzgândit... Ies!.. cu feciorul caruia ii soptesc primavara in ureche...