vineri, 9 ianuarie 2009

sort of summertime ..

Cum poti înghesui neîncaputul în 2 atrii si 2 ventricule? Patru camarute înglobate într-o constanta, palpitând sânge si durere .. Se numeste EU si si-a facut loc de veci alaturi de mine. Doua entitati distincte, lipsite de comun, ascunse sub aceeasi masca din carne uda si, cel putin pentru moment, vie. Sunt locul starilor mele; sunt un simplu recipient sub presiune în care se desfasoara un întreg ritual, întotdeauna rece si arbitrar, precum teama de a-mi sonda propriul abis; sunt o întreaga lume încremenita, încrustata într-un moment de geniala expansiune, însa golita de viata; în schimb EU… EU e întregul episod al unui surâs; e coapsa senzuala a noptii la care pâna si Soarele priveste nauc (ar fi întins mâinile s-o cuprinda si sa-i sarute talpile).„Picatura sunt EU… si am fost în tine întotdeauna…”… am simtit un întreg funerariu în interior… „N-ai asadar nici o speranta si traiesti cu gândul ca vei muri cu totul?” Timpul ma priveste cu neputinta cum ma înec analizându-I soaptele… În toiul îndoielilor mele am nevoie doar de un strop de absolut, de o crâmpeie de dumnezeu… „Cu ce drept? Oare ai suferit pentru cunoastere?” îmi reprosau adierile straine si mult prea ocupate pentru lumea însorita si între ele o fila alb-galbuie de hârtie ieftina ce se zbatea ca aripa unei pasari bolnave pe care scriau cuvinte ruginite din slove vechi. Am întors clipa pe toate partile…Pe EU o cunosc înca din ultimele 2 vieti; ne plimbam desculte pe aleile fierbinti…„Esti blonda! Nu esti decât o gaura neagra ce pastreaza amintirile prea multor trecatori. Când intra în tine trebuie sa împingi, sa te strivesti, ca poate, poate, o sa mai fie pentru câteva secunde o pana de curent în creier. Fumezi, desi asta îti face rau la stomac. Constati cu stupoare ca „perforatia” ti s-a largit îngrozitor. Pâna acasa o sa dispari, satisfacuta ce-i drept, în propria-ti gaura. si o sa ramâna doar pielea ridata a cerului, împovarata de picaturile de atomi, molecule si diptere. Ai 2 mâini dar daca, într-o zi îmbujorata de vara, ar veni El, înconjurat de sclipiri de ciocolata ieftina si ti-ar spune „Stii draga, nu crezi ca ai nevoie de o schimbare de look?” nu te-ai poticni…Nu ai sta sa cugeti când va smulge farâme din tine si le va îndesa în rectul Universului. De ce al Universului? Pentru ca al tau e mult prea plin deja…”Neputinta s-a concretizat…

Tot ce e al meu îti apartine… Ia-l! Îneaca-te în El…

Si am mai taiat un U de pe sticla…

2 comentarii:

Anonim spunea...

K sa fiu o literata first class...poola me! Ashe ma oftic cand iti citesc gandurile astea dezlanate si totusi cu atata noima si atata vigoare. Egoista si egocentrista fiind, of course, imi amintesc de noptile pline de betie patologica, in care, fara sa am um strop de etanol care sa-mi caleareasca hematiile, debitam idei, multe, exorcizate, delirante, samd. Nuj dak io o sa mai sap vreodata atat de adanc in mine si daca mintea mea va mai fi atat de pregatita sa slefuiasca simtiri, sau ma rog, avortoni de sentimente..but...Tu esti aici, in that fucking moment! You can do it! i mean, PICATURA ESTI TU!!! Sa nu uiti Darie, sa nu uiti!

blackdhalia spunea...

daca intr'adevar esti "the true one", i salute you, i love you, i need your art to lay here, upon my dreams :)